Sunt eu, un suflet pribeag
Ratacit printre ganduri...
Incerc sa adun inteles
Bajbaind printre randuri...
As avea multe de spus...,
Dar vai... dintr-o data ...
Ma simt golita de tot
Ca o pagina alba...
Candva ma simteam ca o fereastra deschisa
Asteptand sa patrunda prin ea
O multime de vise,
Dar viata mi-a demonstrat ca e mai tare ca-n filme...
Si , iata, fara sa vreau , m-am trezit in pana de rime...
As vrea sa imi pot reveni...
Sa mai pot zambi,
Sa mai pot glumi...
Dar, nu ma simt in stare...
Si desi n-ar trebui...,
Simt cum speranta mea moare...




